Despre Ghici pe cine iubesc eu? si Catia Maxim -care imi face deosebita placere sa o am ca si cititoare a blogului meu (martore imi sunt comentarile pe care le-a lasat aici), am aflat dintr-un interviu de pe kudika.

Imediat ce am citit despre  existenta acestui roman, am cautat pe net, si fara sa stau pe ganduri, mi l-am comandat. Asa imi cumpar uneori cartile, dupa titlul lor si dupa impactul acestora asupra mea in acel moment.

Am asteptat sa-mi ajunga coletul cu mare nerabdare, si desi atunci mai citeam o carte, m-am infruptat din ea, caci ma rodea curiozitatea

Citeam si parca paginile se terminau prea repede, parca nu citeam ci vizualizam fiecare cuvant, fiecare personaj, situatie sau

sentiment! Sunt incantata de cartile care nu-mi permit sa le las din mana . Am plimbat-o si la Piatra Neamt , numai sa nu intrerup lectura . Nu voiam sa-l las singur pe Adrian , voiam sa stiu tot ce face, ce gandeste sau cum anume depaseste grelile incercari la care a fost supus.

Cartea este un trio conjugal. Adrian-sotul, Smara- sotia si Corina- amanta sotului. Adrian, barbat trecut de varsta de 40 de ani, o iubeste pe Corina, care spera si se cam satura de rolul de amanta. Si pe buna dreptate nu intelege de ce anume Adrian nu divorteaza de sotia lui.

Desi Smara stie ca este inselata de sot, nu reactioneaza in nici un fel, ba mai mult tind sa cred ca se razbuna inselandu-l pe Adrian cu alt barbat, “cui pe cui se scoate” . Nu se despart poate si pentru ca inca mai exista sentimente intre ei, lucruri pe care inca nu le-au descoperit unul pe altul pe tot parcursul casniciei.

Corina, il iubeste mult, atata timp cat, desi nu mai suporta statutul de a doua femeie in viata iubitului ei, totusi nu il paraseste. Tot asteapta ca Adrian sa se desparta, sa fie doar al ei.

Cartea te intriga, te relaxeaza si te bucura! . Cel putin asta a reusit cu mine! . Nu pot decat sa o felicit pe Catia Maxim!

Cred ca nu mai este pentru nimeni un secret ca imi place sa citesc! . E activitatea care poate ma relaxeaza cel mai mult acum. Trebuie sa recunosc faptul ca biblioteca personala s-a marit considerabil in ultima perioada , ca sa nu mai spun ca si acum astept alte 5 carti .

Citesc orice, dar sunt momente cand o carte buna chiar nu ma prinde si atunci o pun deoparte, ca sa nu pierd timpul . Vina e a mea, poate ca nu le percep asa cum ar trebui, de asta nici nu inteleg mare lucru.

O lunga perioada de timp, m-am ferit sa citesc literarura romana . De exemplu inca nu m-am atins de Ileana Vulpescu (desi am 3 romane scrise de ea), nu mai zic de Rebreanu (poate pentru ca nu mi-a placut Ion de nici o culoare ), de Eliade (ma refer la Romanul adolescentului miop), Ionel Teodoreanu si a lui Lorelei sau La Medeleni, nu am citit inca nimic scris de Gib Mihaescu . Nu am citit inca Ciresarii lui Constantin Chirita.

Si mai sunt multi autori romani ale caror capodopere literare nu mi-au picat in mana . Cu toate astea un interviu m-a convins inca o data in plus de faptul ca noi ne inghesuim sa-i citim pe straini, dar nu ne citim literatura noastra, cu care chiar ne putem mandri!

Interviul cu Catia Maxim, autoarea cartii Ghici pe cine iubesc eu?, despre care sincer o spun, nu am auzit pana azi, cand am citit acest articol cu si despre cartile scrise pana acum.  Imi place titlul acestui roman, cu siguranta am sa fac rost de el si am sa devorez aceasta carte 100% romaneasca!